Săptămâna trecuta ajunsesem la lucru un pic mai devreme și cum nu aveam ce face am zis ca o sa mai stau un pic în mașina și o sa citesc un pic din Cuvântul Domnului. Așteptam o zi destul de grea, având în vedere ca lucram cu niște oameni destul dificili, deja ma gândeam si ma așteptam la ce era mai rău, adică m-a duceam cu groaza.... In fine, am deschis biblia la nimereala si mi s-a deschis la Psalmul 142 iar ochii mi-au alunecat pe versetul 7. Scoate-mi sufletul din temniță, ca sa laud Numele Tau! Cei neprihăniți vor veni sa ma înconjoare, când îmi vei face bine." Si m-am gandit atunci, oare cand Domnul imi face bine, fratii si surorile mele, in Domnul, chiar se bucura pentru mine? Sau invers, cand Domnul ii face bine aproapelui meu, oare noi cei neprihaniti chiar ne bucuram de cei ce sunt reintorsi la Domnul? Oare chiar suntem fericiti, si ii inconjuram pe cei proaspat eliberati din temnita lumii acesteia...? s-au, ne bucuram ca au iesit...si atat...am uitat de ei. Au incheiat legamantul, au iesit din temnita, acuma sa isi vada de drumul lor...
Sper ca datorita acestui verset, sa avem mai multa grija cu apropiatii nostrii, sa nu fim gelosi ca primesc mai multe binecuvantari ca noi, sau sa nu cadem in cealalta extrema si sa ii ignoram, sa ii lasam in "treaba lor..."
1 comment:
Credinta mea este ca-n rai se vor intalni oameni din diferite denominatiuni.
Ca in toate cultele, si la ortodocsi sunt credinciosi care citesc Biblia si lupta pentru a trai credinta...Oamenii sunt oameni, indiferent de biserica pe care o frecventeaza, eu ii accept asa cum sunt,ii iubesc, ma rog pt ei si-mi asum responsabilitatea pentru alegerile din viata mea, asa cum si cei care au frecventat o biserica np si au trecut la una ortodoxa isi asuma responsabilitatea pentru alegerea facuta. Important este sa traim dupa voia lui Dumnezeu, important este sa nu uitam un lucru : Daca traim, pentru Domnul traim si daca murim, pentru Domnul murim.Ori EL ne invata sa iubim, nu sa criticam, sa batjocorim sau sa jignim...
Oricat de mult ne-ar deranja, adevarul este ca biserica ortodoxa este caracteristica poporului roman. A “desfiinta” aceasta biserica ( fie chiar si cu vorba ) este ca si cum ai nega ca esti roman, este ca si cum ai sterge cu buretele istoria poporului acesta. Nu cred ca sunt vinovati enoriasii ca o perioada indelungata ( si stim noi care ) oamenii au fost tinuti departe de Dumnezeu, iar fetele bisericesti s-au temut sa-L arate celor ce aveau nevoie de EL ( printre acestia ma numar si eu ). ..Au fost preoti martiri care au suferit ani grei de temnita din cauza credintei lor neclintite pe care o propovaduiau celor din jur ...De asemenea, nu toti enoriasii merg sa atinga moaste sau savarsesc anumite ritualuri stabilite de om. Dar e dreptul fiecaruia de a alege...
Eu nu am dreptul sa-i judec, nici sa scot in evidenta lipsurile lor. Am dreptul sa-i iubesc, sa-i accept, sa ma rog impreuna cu ei si am dreptul de alege modul in care imi manifest credinta, indrumata de Cuvantul Domnului, pentru a fi lumina pentru cei din jur...de asemenea am dreptul de vorbi de Domnul nostru, oriunde, oricand, oricui, chiar daca mi s-a dat un sfat colegial "Nu le mai vorbi copiilor despre Dumnezeu!"
Dumnezeu nu pune bariere! Dragostea Lui trece dincolo de obiceiuri si traditii, dincolo de impresia falsa ca EL apartine unui anumit cult, dincolo de falsitate si ipocrizie, dincolo de moaste si obiecte de cult, dincolo chiar de vorbele si faptele noastre.Dragostea Lui ne imbratiseaza inima, pune stapanire pe ea si , din acel moment, nu mai poti judeca oamenii, nu mai poti arata cu degetul, lasi pietrele jos si te smeresti...
...Domnul sa aiba mila de noi toti..
Post a Comment